M-am mutat
27 noiembrie 2009M-am mutat . Cu Matilda , cu baba Gaga , cu Letiţia, în sfârşit, cu toată menajeria. Aici: http://micilemizerii.blogspot.com/
Vă aşteptăm cu dragă inimă în noua noastră casă!
Uneori
8 mai 2009 - Uneori mă simt obosită, şi descurajată, şi dezamăgită – de mine însămi, de lume şi de oameni, îmi mărturiseşte Matilda . Dar îmi trece când mă uit în oglindă şi individa aia de acolo îmi spune, rânjind într-o parte: „Vrei să mori? Se poate rezolva fără probleme!” „Nu, mulţumesc”, îi răspund, după care deschid fereastra şi mă bucur că pot privi soarele, sau stelele, sau ploaia, şi că pot simţi mirosul primăverii, al verii, al toamnei sau al iernii – sau numai al gunoaielor, fiindcă Tăntăloaica iar n-a pus ca lumea capacul tomberonului!
Ciudat. În ultimul e-mail, Matei mi-a scris, vorbind despre el însuşi, aproape acelaşi lucru (evident, fără chestia cu tomberonul şi Tăntăloaica), cu aproape acelaşi cuvinte…
Îi răspund Matildei cu un surâs anemic şi cu o ridicare din umeri; şi mă simt obosită, şi descurajată, şi dezamăgită – de mine însămi, de lume şi de oameni… Dar, ce naiba, am şi eu oglindă! 
Talpa Matildei şi biluţele
10 aprilie 2009 - Când te mănâncă palma stângă înseamnă că iei bani, zice Matilda . Da’ ce-nseamnă când te mănâncă talpa stângă?
- Că trebuie să te speli mai des pe picioare, îi răspunde Tina, alias Tăntăloaica, cu cel mai serios aer din lume.
Matilda o bombardează cu biluţele de poleială cazate pe biroul ei, într-o bombonieră, ca jucării pentru Mitrea , motanul Letiţiei, care o vizitează des. E şi acum aici, cocoţat pe bibliotecă, şi urmăreşte cu ochi nedumeriţi biluţele zburătoare.
Eu le privesc cu admiraţie – pentru Matilda. Fiindcă, înainte ca Tăntăloaica să se dezmeticească să să-nceapă să se apere râzând şi dând din mâini cu frenezie, ca o moară de vânt în bătaia furtunii, toate biluţele o nimeresc în frunte!
- Că trebuie să te speli mai des pe picioare, îi răspunde Tina, alias Tăntăloaica, cu cel mai serios aer din lume.
Matilda o bombardează cu biluţele de poleială cazate pe biroul ei, într-o bombonieră, ca jucării pentru Mitrea , motanul Letiţiei, care o vizitează des. E şi acum aici, cocoţat pe bibliotecă, şi urmăreşte cu ochi nedumeriţi biluţele zburătoare.
Eu le privesc cu admiraţie – pentru Matilda. Fiindcă, înainte ca Tăntăloaica să se dezmeticească să să-nceapă să se apere râzând şi dând din mâini cu frenezie, ca o moară de vânt în bătaia furtunii, toate biluţele o nimeresc în frunte!
Din cugetările Matildei
11 ianuarie 2009"Traducerile – aşa cum le fac eu - au ceva în comun cu o prostituare a uşurinţei de a scrie – contra cost , traduci orice. Clientul nostru, stăpânul nostru!"
Înainte de plecare
11 ianuarie 2009 Matei a plecat iar, în seara asta.
– Mi-a picat o delegaţie în Australia , iubito. Ştii că sunt mort după călătorii şi, pentru unul ca mine, o asemenea ocazie se iveşte o dată-n viaţă…
Nu ştiu cu ce iubită pleacă el în Australia – nici măcar nu cred că pleacă tocmai acolo. Şi nici măcar nu-mi pasă.
Nu l-am condus, dar l-am urmărit cu privirea pe geam, ascunsă în spatele perdelei – şi simţind arsura privirii ironice a Letiţiei.
În poartă a dat nas în nas cu Matilda – se întorcea acasă, braţ la braţ cu Marius al ei. S-au oprit şi au schimbat toţi trei câteva vorbe (bineînţeles că nici una n-a ajuns până la urechile mele) iar ultimul gest făcut de Matei înainte de a ieşi din curte a fost un sărut ceremonios, depus pe mâna Matildei…
Petrecerea de Crăciun
24 decembrie 2008 Letiţia şi Daniela, cealaltă fiică a mea, sunt în curte . Împodobesc, ca în fiecare ani, brăduţul nostru din spatele porţii, împreună cu Matei şi Matilda . Matei s-a întors aseară, el ştie de unde, ca şi cum n-ar fi lipsit decât câteva ore. E tandru şi vesel – şi zău că pare s-o soarbă din ochi pe Matilda, care, în dimineaţa asta, arată foarte bine, de parcă ar fi cu cel puţin zece ani mai tânără. Şi pare să fi uitat că nu-l poate înghiţi pe Matei.
- Măcar de Crăciun să ne purtăm şi noi ca o familie adevărată, mi-a şoptit ea, acum vreo două ore.
Poate că, într-adevăr, aşa se cuvine. Eu mă port, oricum, ca o soţie adevărată. Sunt geloasă – şi încerc, fără să reuşesc, să nu-mi arunc ochii pe fereastră în timp ce-o ajut pe Tăntăloaică să pregătească sarmalele…
Oricum, ospăţul nostru de Crăciun o să fie reuşit. Poate că întreaga petrecere o fie la fel de reuşită – vine şi Marius, amantul de o viaţă al Matildei. O să stea între ea şi Matei, iar eu o să mă simt mai liniştită…
Doamne, cred că sunt nebună… Au trecut mulţi ani de când Matei nu mai e, pentru mine, decat o sursă suplimentară de venituri… Oare m-am minţit singură?
Ei, n-am găsit totuşi cel mai potrivit moment pentru asemenea introspecţii…
Sărbători fericite!
Matilda şi cetăţeanul turmentat
30 noiembrie 2008- Cred că am nimerit în pielea cetăţeanului turmentat, dragă. Mă tot întreb: Io cu cine votez? M-aş duce la vot, zău aşa, dar habar n-am pe cine vreau să aleg. Adică nu vreau să aleg pe nimeni! Fiindcă politicienii noştri, dragă, sunt toţi o apă ş-un pământ: apă reziduală şi pământ sterp – ba nu, pământ radioactiv , dragă, otravă curată, moarte pe două picioare, ciuma mileniului trei!
Gaga, ora exactă şi blasfemiile
4 octombrie 2008 Ascultătoare fidelă a posturilor de radio, Baba Gaga are ce are cu "ora exactă".
– De ce zic, dragă, ăştia, "a fost ora cinci"? De ce-mi spun mie că a fost, când acuma este? Ce oră exactă mai e şi asta? Mă sperie mereu, cred că mi s-a stricat ceasu’…
– Apăi un ceas ţi s-a cam stricat…
– Ce tot zici, fă, acolo? se zborşeşte baba.
Matilda se face foc – când îi spui "fă" e ca şi cum i-ai pune sare pe coadă.
– Zic că eşti plecată cu sorcova . Au dreptate. Aşa se spune corect. Pentru că…
– Pentru că te-a făcut mă-ta idioată, o pune la punct Gaga. Şi io, care te credeam fată deşteaptă. Da, Dumnezeu să mă ierte, v-aţi tâmpit toate! Stau într-o casă de nebune…
– …şi eşti a mai cu moţ dintre ele! completează Matilda înainte de a ieşi trântind uşa.
– Da asta de ce s-a supărat? se miră Gaga. Doar io n-am nimic cu ea. O învăţ întotdeauna de bine. Doar i-am spus, ştii, şi cu traducerile alea ale ei… Să mai corecteze, dragă, blasfemiile de le scriu unii… Că doar e creştină, când au botezat-o am fost şi io la biserică… Să le mai aducă şi ea din condei, zău aşa, că doar face traduceri literare, nu trebuie să traducă toate prostiile, iotă cu iotă…
Matilda, înjurăturile şi Gaga
18 iulie 2008 Matilda înjură. Birjăreşte. Şofereşte. Ca la uşa cortului. E singură în camera ei şi înjură cu fereastra deschisă. O aud perfect din curte, unde am ieşit să citesc – la aer, la umbră şi… în linişte. Linişte cu înjurături…
Nu reproduc toate înjurăturile… încerc să păstrez o limită a decenţei…
- Fir-aş să fiu de toantă! Am îmbătrânit de pomană! Băga-mi-aş…
Ce să-şi bage ea? Doar e femeie, nu hermafrodit ! Îmi aduc aminte de bancul ăla, cu Bulă şi povestea cu personaje imaginare, conţinut ambiguu şi sfârşit nedefinit (Prinţesa zise: Băga-mi-aş …, că iar am rămas gravidă şi nu ştiu cu cine!)
Doar e femeie, nu hermafrodit ! Îmi aduc aminte de bancul ăla, cu Bulă şi povestea cu personaje imaginare, conţinut ambiguu şi sfârşit nedefinit (Prinţesa zise: Băga-mi-aş …, că iar am rămas gravidă şi nu ştiu cu cine!) - De ce … mă-sii n-am căscat ochii? De ce, f… să-i f…? De ce-am acceptat traducerea asta? Treiş’ patru de capitole, fiecare cu câte un citat drept motto? Treiş’ patru de citate pentru care trebuie să caut traducerea? Citate din toţi poeţii engleji, începând din vremea lu’ Pazvante Chioru încoace? Dacă le pui cap la cap, nu scoţi din ele două pagini standard – da o să stau o zi-ntreagă la bibliotecă! Şi poate nici nu găsesc tot, şi m-apuc io să traduc versuri… Pentru doi euro pagina?!!! F…!
Urmează o pagină (standard) cu înjurături – de care vă scutesc, scutindu-mă şi eu de o osteneală pentru care nu primesc nici măcar doi lei.
Pe urmă Matilda scoate capul pe fereastră şi declamă cu patos:
- Las’ ochii, mamă, las’ sa plângă!
Tu-n leagăn tot cu mana stângă
Mi-ai dat sa sug, de-aceea sunt
Nătângă!
Ştiu despre ce roman e vorba şi ştiu că i-au dat originalul în format electronic – fapt care mă bucură, fiindcă altfel ar fi aruncat cartea pe geam, iar eu stau, cum s-ar spune, în raza de acţiune a macaralei. Aşa n-are ce face, laptop-ul nu-l aruncă, ţine la el mai mult ca la ochii din cap.
Dar îşi scoate capul pe fereastră – pe fereastra ei de la parter – şi baba Gaga , sora bunicii mele şi mătuşa Matildei.
- Da cu mă-ta ce-ai? se zborşeşte baba – 88 de ani, trecută binişor peste pragul senilităţii, căpoasă şi rea de gură. Las-o să se odihnească în pace, tâmpito!
Îmi iau cartea şi plec. Mă duc să-mi caut dopurile pentru urechi. Doar de-asta le-am şi cumpărat – pentru anihilarea sonorului certurilor dintre Gaga şi Matilda!
